Mama
chipul și mîinile Mamei
nici o clipă uitate, niciodată îndeajuns
sărutate.
ai vrea să-i spui
sărut mâna, Mamă !
și n-o faci azi și nici mîine
pentru că EA este aici,
iar tu te amăgești spunînd că va fi întotdeauna,
pentru că EA, este Mama,
te gîtuie spaima, îți îneacă cuvîntul
deschizi gura s-o spui și sunetu-i mort.
și-ntr-o zi o spui ... privind un tablou
și spui din nou și din nou,
sărut mâna, Mamă!
și-o spui amintirii.
Strivești lacrima în colțul ochiului
și strîngi în pumn petale de floare uscată.
Sărut mâna, Mamă !
Spui, privind către cer,
și-un nor scutură lacrimi
și-un fluture -ți mîngîie obrazul !
