’’Beau ca să pot ierta; beau ca să pot cere iertare. Beau ca să pot iubi; beau ca să pot spune că iubesc. Beau ca să suport mai ușor că nu sunt iubit; beau ca să am un motiv că nu sunt iubit. Beau ca să înțeleg și să fiu înțeles - și mai ales, că neînțelegînd în întregime, să par a fi un neînțeles; ... și mai beau fiindcă uneori mi-e frică și nu am curajul de a suporta frica. Beau fiindcă, dracul știe cum, sunt mereu la început, și, totuși, mereu am sentimentul că totul e sfîrșit.’’
ID Sîrbu – ’’Fișe pentru Iafet, Obligația morală – Din confesiunile unui dramaturg’’Stagiunea din 1969 - 1970 a Teatrului Tineretului Piatra - Neamt, în al cărei program găsim ARCA BUNEI SPERANȚE - Ion D. Sîrbu
http://www.teatrultineretuluint.ro/stagiuni/1969.1970/05.html
Revista TEATRUL din 1984 ... la pagina 13, Alice Georgescu semnează cronica spectacolului Arca bunei speranțe de Ion D. Sîrbu.
Arca bunei speranțe este o parabolă dramatizată. Autorul îi zice ’’dramă în trei acte’’ și specifică: ’’acțiunea se petrece în zilele noastre’’. Dar cine, citind numele personajelor (bătrînul Noe, bătrîna Noa, Sem, Ham, Iafet) are timp să-l creadă? [ ... ] La bordul Arcei - ’’vas ultramodern, amestec de transatlantic și distrugător’’ - se află Noe, cu soția sa, Noa, cu cei trei copii ai lor, Sem, Ham și Iafet, bineînțeles, alături de încărcătura semințiilor zoologice ale legendei. [ ... ] Iafet este arta, poezia, este aspirația spre absolut. Este libertatea care caută o eliberare din paradoxurile de forță ce le reprezintă cei doi frați mai mari ai săi, adică dilema tragică a lumii de a trebui mereu să fie licitată, fie de un tiran fără scrupule, fie de un tehnician ce nu se gîndește decît la arme și distrugere. Pe Arcă, Iafet ar trebui să răspundă de comunicațiile acesteia cu ... universul. Dar nimeni, de nicăieri nu răspunde apelurilor sale disperate. Ajutorul nu poate veni decît din adîncimile sufletului său bolnav – dar mai ales din această unică și imensă forță care este dragostea dintre un bărbat curat și o femeie bună. [ ... ]
Arca bunei speranțe ne vorbește despre viață și moarte, despre om și despre ucigătoarele lui visuri, spaime, cu accentul caracteristic al eternității.
( N. Carndino, Iafet nu trebuie să moară!, în vol. Arca bunei speranțe. Teatru comentat, București 1982)
Arca bunei speranțe - teatru radiofonic ... audiție plăcută !
