Se apropie ziua morților, mă voi duce la Petrila ...
să îmi văd locul de veci, voi aprinde aici, în acest bîlci al deșertăciunilor, cîteva lumînări duiose; din fericire, mă simt bine ( ... ), meditez ( transcendent, imanent, permanent-repetent ), scriu cu zor la Candidul meu care va fi o Balcaniadă, ce mi-e un veac de singurătate, ce mi-e alt veac de colectivă, literatură bună să iasă; mi-a plăcut mult ce mi-a spus un popă de țară oltenească, zice, poți să le vorbești de orice, numai de înviere nu, nici să nu mai audă că trebuie să o începem de la început, toate ''prostiile astea'' ți le spun totuși fiindcă mă obsedează teribila frumusețe a cimitirelor ardelene luminate de lumina lumînărilor de
1 Noiembrie ...
Craiova, 25 oct. 1982 din vol ''Traversarea cortinei'' scrisoare către Virgil Nemoianu.
¨In Petrila, dorm în cimitir nu numai părinţii, moşii şi strămoşii mei, dorm şi toate temele, dramele, eroii din romanele şi piesele pe care nu le-am putut scrie, pe care am fost obligat să le uit.¨
... fericit nu am fost decît în copilărie, acasă, la Petrila, și acum în singurătatea acestei bătrîneți ce meditează despre ratarea lumii șu pieirtea limbii și neamului meu.
[...] Aș dori să fiu dus la Petrila, lîngă părinții mei. Dar cine mai aprobă azi un camion dintr-un județ în altul? Aș dori sș-mi cînte fanfara minerilor: dar mai există această fanfară ? Mai am eu dreptul la ea ?¨ ¨
I D Sîrbu - ¨Jurnalul unui jurnalist fără jurnal¨
"Petrila, periferia culturala europeana" ( un proiect de Ion Barbu ):
http://petrilafeeria.tripod.com/index.html
Dar, în 1947, în decembrie,I.D.Sîrbu îi scria, cu infinită tristețe lui Deliu Petroiu:
¨de Crăciun nu merg acasă. Visul nostru de iarnă cade: ce să caut eu, cu leșul meu alcoolizat, lîngă umbrele copilariei mele mari, și alături de naivitatea adulativă a bătrânilor?¨
în volumul Iarna bolnavă de cancer, p 25
¨In Petrila, dorm în cimitir nu numai părinţii, moşii şi strămoşii mei, dorm şi toate temele, dramele, eroii din romanele şi piesele pe care nu le-am putut scrie, pe care am fost obligat să le uit.¨
... fericit nu am fost decît în copilărie, acasă, la Petrila, și acum în singurătatea acestei bătrîneți ce meditează despre ratarea lumii șu pieirtea limbii și neamului meu.
[...] Aș dori să fiu dus la Petrila, lîngă părinții mei. Dar cine mai aprobă azi un camion dintr-un județ în altul? Aș dori sș-mi cînte fanfara minerilor: dar mai există această fanfară ? Mai am eu dreptul la ea ?¨ ¨
I D Sîrbu - ¨Jurnalul unui jurnalist fără jurnal¨
"Petrila, periferia culturala europeana" ( un proiect de Ion Barbu ):
http://petrilafeeria.tripod.com/index.html
¨de Crăciun nu merg acasă. Visul nostru de iarnă cade: ce să caut eu, cu leșul meu alcoolizat, lîngă umbrele copilariei mele mari, și alături de naivitatea adulativă a bătrânilor?¨
în volumul Iarna bolnavă de cancer, p 25
