Cu adevărat, Ion Dezideriu Sîrbu trebuie administrat în doze mici ... în fiecare zi, un cuvînt, un gest, un fapt, mă duce cu gîndul la una dintre scriiturile sale ... extrem de actual, scriitorul este prezent în viața de toate zilele pentru că, așa cum bine spunea, nimic din ce-i românesc nu-i este străin ... de fiecare dată cînd am citit sau recitit una dintre cărțile sale, am studiat de fapt ... am citit cu creionul în mînă, am făcut notițe, am simțit că mă voi întoarce, mereu și mereu la cuvintele lui, la cărțile lui ...
Îmi amintesc cum m-a fascinat cînd am citit prima oară despre spirală, ... cerc se-nchide, cerc se deschide ...
''Motivul spiralei''
Ion D. Sîrbu – Adio, Europa !
<<Cerc se-nchide, cerc se deschide. Obsesia morfologică a culturii noastre, care sufletește ( ca stare și alinare afectivă ) poate că se ondulează în spațiul deal-vale, bine-rău, noroc-nenoroc, ca destin și ființă, ca rost și devenire spre moarte, are cu siguranță drept emblemă și simbol spirala orizontală, ce se închide într-un singur punct. Ține Olimpia acasă, în bucătăria ei, câteva blide de Oboga, frumos smălțuite. Singura decorație a acestor farfurii bine arse este o linie subțire ce se închide într-o spirală de o mare discreție și finețe. De departe, pare că e vorba de cercuri concentrice. Dar nu: ceea ce ni se arată ca o întîlnire de nevăzute planete în jurul unui buric sacru nu este decît fie ieșirea din neantul acestui punct misterios și alergarea calmă spre neantul unde se termină fundul farfuriei, fie sosirea din neantul infinit și înscrierea pe o melcoidă înșurubare, din ce în ce mai mică, spre miezul unde obosește penelul olarului sau răbdarea Deusului oțios. Din paleolitic, această spirală e prezentă, mereu prezentă: șarpele frumos încolăcit, dar al cărui cap nu se vede, și nici coada. Sentimentul paralel al fatalității ce ne învîrte în cerc, dîndu-ne iluzia veșnicei întoarceri, dar de fapt mânându-ne pe o subțire cărare spre nu știm unde ... >>
Farfurie de Oboga 
Scara in spirală dublă de la muzeul Vatican
