Postări populare

sâmbătă, 26 octombrie 2013

Despre intoleranta si prostie...


Am citit candva, în fugă, undeva pe Facebook, o frază ... n-am reţinut-o exact, doar mi-a trecut prin faţa ochilor, apoi a dispărut sau eu n-am mai ştiut unde s-o caut ... ideea era că cei care susţin monarhia ar avea un IQ subliminal, iar dreptul la vot ar trebui să-l aibă numai cei cu IQ de la un anumit % în sus ! Mai tîrziu am întors ideea pe toate feţele ... că eu mă aflam în barca celor cu int...eligenţă redusă, n-ar fi fost o problemă ... dacă e vorba de susţinătorii monarhiei, mă simt minunat, ei sunt o companie onorantă ...
Dar, asta ar însemna un fel de dictatură a unor „presupuse elite”, adică a celor care au „prea multă minte”. Prea mult, ca şi prea puţin de altfel, înseamnă înafara unui echilibru, ... aşadar o structura a cărei balanţă este din start înclinată, adica o dictatură, chiar dacă una „luminată” ... şi atunci mintea mea puţină (conform opiniei acelui domn), s-a dus către un alt personaj care visa o planetă a elitelor şi m-am, gîndit ... n-ar trebui să dăm dreptul la vot numai celor care au peste 1.80 m înălţime, părul blond şi ochii albaştrii ? Adică numai unui procent din populaţia Californiei, sau poate numai atlanţilor, daca Atlantida a existat ?! Sau, poate că gîndul vă duce şi pe voi către un alt personaj care-şi dorea o planeta populată numai de oameni blonzi cu ochi albaştrii ... sau poate că eu tocmai am înţeles esenţa ideei de echilibru, sau esenţa ideeii de democraţie ... chiar dacă eu sunt monarhistă, asta e convingerea mea şi trebuie să am dreptul de a mi-o susţine. Dar sunt dispusă să mor susţinînd dreptul celui de lingă mine, care este esenţial şi fundamental republican, de aşi exprima liber convingerea!
A bon entendeur, salut!

joi, 28 martie 2013

Larry Watts, Fereşte-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic cu România

In ultima vreme am o problemă cu istoricii. Mai intâi a fost cartea lui Lucian Boia pe care n-am inţeles-o deloc. Acum câteva zile nu pricepeam deloc resuscitarea interesului pentru personalitatea lui Ion Mihai Pacepa.In fine m-am dumirit: e pe cale de aparitie şi lansare noul volum al lui Larry Wats, de fapt volumul al 2 lea din trilogia promisă si intitulată „ Fereşte-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic cu România “ şi de aici noi controverse privindul pe marele spion Pacepa şi contribuţia lui la istoria recent a României.



A trădat sau n-a trădat Pacepa? A fost sau n-a fost Pacepa agent KGB?

              - Istoricul Cristian Troncotă: În urma numeroaselor cercetări pe care le-am făcut, pot să afirm şi să susţin faptul că generalul Ion Mihai Pacepa a fost agent sovietic şi pot aduce oricâte argumente se doreşte. Primul argument este determinat de modul în care acesta a ajuns în Serviciile Secrete, adus de către sovietici.

Am citit şi eu în Orizonturi Roşii povestea recrutării lui Pacepa, povestita de el insuşi, adică secretul lui Polichinelle. E un fapt, dar din punctul meu de vedere nu unul care demonstrează indubitabil că Pacepa a fost agent KGB. Raportîndu-mă la epocă, la modul în care erau conduse serviciile secrete in acei ani, nici nu mi se pare ciudat. Mie una, în anul de graţie 2013, mi se pare ireal si lipsit de maturitate să cred că agenţii secreţi sau, mă rog, angajaţii serviciilor secrete din România la acel moment, nu erau în mod implicit agenţi KGB, atât de intricate par să fi fost serviciile secrete ale celor două ţări. Mai degrabă nu-l cred pe omul care mi-ar spune că nu a lucrat decât în interesul României. Din multele cărţi citite am înţeles că toată structura organizatorică a serviciilor a fost importată si implementată de serviciile secrete ruseşti şi atunci, să nu fi existat un control asupra acestor oameni din partea sovietică?




              - Refuz să cred că a fost recrutat de americani atât timp cât el era în supravegherea sovieticilor, lucra cu sovieticii, primea instrucţiuni de la sovietici – spune Cristian Trâncotă.

Pe mine, simplu cititor de romane “de acţiune”, mă surprinde această afirmaţie , dimpotrivă mi s-ar părea firesc să fie recrutat de americani din această poziţie şi transformat în agent dublu cu atribuţii de culegere de informţii dar şi de intoxicare în măsura în care acest lucru era posibil la acel nivel. Nu asta fac serviciile secrete când îşi racolează unul altuia agenţii ?

             - Pentru Direcţia de Informaţii Externe, pentru spionajul românesc, aceasta a fost cea mai mare catastrofă posibilă.

Da, cu această afirmţie sunt perfect de acord!

Istoricul Larry Watts va lansa, pe 15 aprilie, un nou volum al lucrării „Războiul clandestin al Blocului sovietic contra României“. Watts va dedica un capitol analizei plecării generalului Pacepa din ţară în 1978 şi acţiunilor întreprinse de acesta după ce a primit protecţie americană. Sovietologul susţine că potrivit declaraţiilor generalului Ion Mihai Pacepa, acesta a fost spion KGB. De asemenea, Watts a arătat că rezultatul acţiunilor lui Pacepa în America se potriveau dezinformărilor de la Moscova. La rândul lui, generalul Ioan Talpeş susţine că prin dezinformările sale, Pacepa a îngreunat inclusiv negocierile aderării României la NATO. Fostul şef al Serviciului Român de Informaţii Externe (SIE), Cătălin Harnagea, unul dintre susţinătorii reabilitării lui Pacepa, consideră însă că acuzaţiile aduse generalului sunt nefondate. „Nu am avut şi nu am vreun motiv să cred că generalul Pacepa a fost agent sau ofiţer KGB pe timpul cât a lucrat în cadrul Direcţiei Securităţii Statului“, a spus Harnagea..

 Paragrafele cursive reprezintă fragmente dintr-un interviu pe care istoricul Cristian Trâncotă l-a dat pentru revista “Historia special”, care va apare vineri integral şi din care Adevărul a publicat doar o parte.
<http://adevarul.ro/news/eveniment/istoricul-cristian-troncota-pacepa-agentul-rusilor-datcea-mai-crunta-lovitura-spionajului-romanesc-1_51533e7d00f5182b8558ac3e/index.html>

Pe mine, om de rând, cititor simplu, mă surprind controversele care încă există asupra lui Ion Mihai Pacepa, în condiţiile în care el trăieşte şi este foarte activ şi nu numai atât, dar există atâţia oameni care l-au cunoscut, au lucrat cu el şi ar putea spune multe dar nu o fac. Ba dimpotrivă foşti şefi ai serviciilor secrete fac afirmaţii absolut contradictorii asupra rolului pe care l-a jucat nu numai în epocă dar şi în evoluţia ulterioară a serviciilor şi nu numai a celor româneşti.
In anul 2009 Lucia Hossu Longin a publicat la Humanitas o carte intitulată „Faţă în faţă cu generalul Ion Mihai Pacepa”, urmare a întâlnirii cu generalul, deci este posibil.


Probabil că trebuie însă să treacă zeci de ani de la evenimente, să dispară oameni pentru ca adevărul să poată fi spus. Pâna atunci aşteptăm cu interes noua carte a lui Larry Watts.

marți, 8 ianuarie 2013

Despre Chick literature books ...




Chick literature books … carti care au explodat pur si simplu pe piata romaneasca in urma cu niste ani … le-am privit cu oarecare superioaritate initial, mai ales ca prima pe care am citit-o era foarte departe de preocuparile mele de femeie ocupata: meserie grea, responsabilitati, casa, drumuri, putin timp pentru lectura care trebuia dramuit; shop mania era total inafara preocuparilor mele, deci dupa prima carte de gen le-am etichetat drept “carti usoare” sau ‘seminte”, sau “citeste si da mai departe” … Dar, in mod subtil si cumva pervers m-au prins si am continuat sa le citesc … usor de citit intradevar, mai ales in dupa-amieze de garda cand timpul trebuie sa treaca si mintea se focuseaza pe ce urgenta poate veni in secunda urmatoare …
In alt moment de viata, cand din cu totul alte ratiuni am revenit la chick lite, am realizat cu surprindere adancimea unora dintre ele, de fapt drama si amaraciunea nelimitate cuprinse in pagini scrise realist cu umor si autoironie; nimeni nu se plange sau nu-si plange de mila, sau isi plange de mila si apoi se ridica si o ia de la capat … in general e vorba despre femei, cele mai multe de cariera, care inteleg tarziu ca din viata ramai cu familia, prietenii si momentele frumoase …
Cariera este cea care te tradeaza prima … ea nu cunoaste ragaz, nu admite familie, nastere sau inmormantare, ea te vrea integral, minut de minut, fara ragaz, fara pauza, fara program fix, fara viata personala …
Iar daca lucrurile se petrec intr-o mare companie stam si mai bine; acolo intelegerea, omenia sunt notiuni abstracte, lasate la marginea zilei atunci cand corporatia trebuie sa dea bine la presa; atunci facem un pom de Craciun si o petrecere pentru copii in rest nimeni si nimic nu trebuie sa sustraga nici un dram din energia noastra! Esti folosit, uneori necunoscut, poate figurezi doar cu un numar pe statul de plata si cu un indice de randament sau cu o cifra de inacasari pe care o aduci companiei … Fereasca Dumnezeu sa intarzii, sa ti se imbolnavesca copilul, parintele sau chiar tu … in acel moment compania te arunca asa cum arunci o masea stricata …
Toate aceste lucruri sunt spuse in aceasta carte de femei puternice, inteligente, capabile sa-si ia viata in maini si sa o ia oricand de la inceput, sa se reinventeze in alti parametrii, sa-si tina cumpatul sis a gaseasca mereu ceva de facut, poate sa faca toate acele lucruri pe care le-au amanat, la care n-au indraznit sa viseze macar, in tot timpul acela dedicate monstrului devorator si nesatul numit cariera …
Sunt multe, foarte multe lucruri simple si firesti de invatat, printre randuri, din aceste carti …