In general nu-mi place să vorbesc despre politică, o evit; pentru că tot românul se pricepe la medicină, fotbal și politică, mi-am propus de multă vreme să nu vorbesc decît despre lucrurile la care chiar mă pricep. Și cum la politică chiar nu mă pricep, tac, în cea mai mare parte a timpului cînd se vorbește politică.
Poate se trage și de la faptul că nu am nici un dram de considerație pentru politichia dîmbovițeană, iar alta nu cunosc. De mult i-am catalogat pe oamenii politici din țara mea, drept ¨toți o apă și-un pământ¨ și mai am și proasta convingere că pînă și această ¨damă de moravuri ușoare¨, care este politica, ar merita să fie făcută de oameni care au pregătirea necesară pentru asta, nu de toate țațele, care-și varsă of-ul, frustrările, mitocănia și miștocăreala, oțărîndu-se în fața națiunii în fiecare seară, pe ecranele televizoarelor.
Mă rog, vorba românului, asta avem cu asta defilăm, și la urma urmelor cum bine mai zicea cineva am telecomandă, n-am decît să schimb canalul.
Acum vreo două seri însă, l-am văzut pe președintele României, vorbind despre Majestatea Sa Regele Mihai, spunînd, în direct, la o oră de maximă audiență, că abdicarea a fost ¨ un act de trădare a interesului naţional¨, mai mult n-am mai auzit prea bine în seara aceea pentru că am simțit exact ce spunea Andreea Pora a doua zi, că am primit un cap în gură ... nu regele, eu am primit un cap în gură, de la președintele țării mele. Atît de tare m-a durut încît n-am mai auzit continuarea ... ¨doar pentru că unul a fost slugă la ruşi îl iertăm de toate păcatele?¨ și nici despre disculparea generalului Antonescu și culpabilizarea regelui nu am auzit prea mult ... eram șocată, indignată, mă făcuse knock-out ! Aveam să citesc a doua zi și în zilele următoare în presă, din nou și din nou, năucitoarele afirmații ale președintelui.
Cumva președintele nu mai este președinte și vorbește în nume personal, nu mai reprezintă statul român ?
Am un respect infinit pentru instituția monarhiei, iar privirea mea a stăruit întotdeauna îndelung aspra regatului britanic, Belgiei sau regatului monegasc, nu asupra Rusiei sau mai tinerei națiuni de dincolo de ocean. Monarhia înseamnă stabilitate și legitimitate.
Am avut șansa de a învăța istorie adevărată, chiar dacă spusă în șoaptă. Iubesc Casa Regală a României care este un simbol și o garanție a apartenenței noastre la marea familie a statelor europene.
Palma pe care am primit-o în direct, la televizor, de la președintele țării nu a fost pe obrazul regelui Mihai, ci pe al nostru, al românilor și al României.
M-am întrebat și eu, ca omul de rînd unde sînt consilierii președintelui, nu m-am întrebat de ce nu l-a învățat nimeni istorie. Mai cunosc români ca Traian Băsescu, am încercat să le explic, să le dau cărți de istorie să citească ... inutil, m-am izbit de un zid de vehemență, de niște oameni obtuzi, ¨narrow minded¨cum spune americanul, care nu văd în fața ochilor decît istoria pe care o știu ei , care începe și se sfîrșește cu cele 47 de vagoane de tren încărcate cu bogății cu care ar fi plecat regele. Dar ei nu sînt președinții României, pot avea păreri personale, ei nu reprezintă statul român.
M-am întrebat și eu de ce a făcut-o, dacă a urmărit ceva, dacă avea ceva de cîștigat dintr-un asemenea atac imund și grobian la adresa instituției monarhice care este, repet, un simbol și de la care ar avea de învățat despre onoare, dragoste de țară, dedicație și curaj.
Cred că Traian Băsescu nu a cîștigat nimic și nu a pierdut nimic pentru că nu mai prea are ce pierde, tot ce avea de pierdut cred că a pierdut deja, așadar a fost un gest gratuit și inutil.
Singurii care pierd sîntem noi, românii și imaginea României în lume.
Cred că Traian Băsescu tocmai a făcut, acum două seri, cea mai monumentală gafă politică din ultimii douăzeci de ani asigurîndu-și în felul acesta intrarea și în cartea de istorie."
