ID Sîrbu - Jurnalul unui jurnalist fără jurnal

¨Tata îmi repetase pînă la saturație povestea cu cele trei suflete ale minerului ( <<cu primul e legat de pădurile și munții pe care i-a părăsit, cu al doilea, de mina și cărbunele unde trudește, și cu al treilea de colonia și ortacii cu care continuă să lupte și să nădăjnduiască>>); în ce mă privește, mi se părea - deși eram foarte miner - că am toate rădăcinile rupte, toate punțile înapoi arse. [ ... ] mă simțeam ca un Robinson nătîng și multilateral traumatizat. Dar , la timp ca să nu mă pierd, o mînă filozofică nevăzută, mi-a șters spaima acestui exil interior; făcîndu-mi inventarul bunurilor psihice și metafizice salvate din potop, mi-am dat seama că sunt , că am rămas un bun și credincios soldat al limbii și literelor române. [...] In Craiova mi-a devenit clar că nu se poate trăi fără rădăcini, fără certitudini, fără Istorie.¨