Ion D. Sîrbu este, indiscutabil, marea revelație a literaturii noastre de după 1989. Adio, Europa ! și Jurnalul unui jurnalist fără jurnal reprezintă suprema ( deocamdată )răzbunare a libertății de spirit autohton pe experimentul comunist hărăzit acestei părți de lume. Mia de pagini a acestui roman intitulat inițial La condition roumaine rezumă delirant și ludic o epocă ți-o lume într-un paradoxal și copleșitor amestec de Kafka, Ilf și Petrov, de Nietzsch și Gogol, de Caragiale și Cioran, fiind nu doar oglinda nastratinesc-reflectantă, monstruos-ubuescă a fanariotismului ceaușist, dar și o crudă ipăostază a esenței carnavalului românesc. Adio, Europa ! este o sumă de situații epic-teatrale-sociologice de suculență realist-absurdă prin care Isarlîkul ( Craiova ) devine omphalosul unei Românii de bîlci fantast, de pitoresc amarnic și crud pînă la visceralizare.Postări populare
-
Pisica albă ( poem pentru Facebook) M-am crucificat, Pe mine şi poezia mea, Pe pereţi virtuali. Cuvintelor mele nu le place Mirosul de ... -
“Când moare un ACTOR, este un OM mai puţin pe scenă. Nu am pierdut nic... -
Manastirea Locurele Locurele este un locas de rugaciune aflat in mijlocul padurilor din defileul Jiului. Fiind locuit de calugari, fostul S...
-
... A bătut odată, a bătut de două ori, abia la a treia bătaie s-a auzit muntele mișcînd. S-a deschis o poartă și-n poartă i-a apărut Tai...
-
De la Petrila la Petrini. Viața lui Ion D. Sîrbu în Pe 17 septembrie 1989, Ion D. Sîrbu se elibera, prin moarte, de chinurile și umilințele ...
-
Intelectualul care a ajuns la un grad înalt de scîrbă faţă de gratuitatea preocupărilor sale nu mai pregetă şi acţionează. Acţiunea lui ... -
Schimbarea la Fata a Domnului Mareste imaginea. Schimbarea la Fata a Domnului este praznuita pe 6 august. Aceasta sarbatoare aminteste de ...
-
Condiția intelectualului . Intr-un studiu scris în 1945, încercam , prin mijloace simple, eseistice, să aplic cele cîteva puncte de r...
duminică, 8 mai 2011
Lumea despre I. D. Sîrbu
Ion D. Sîrbu este, indiscutabil, marea revelație a literaturii noastre de după 1989. Adio, Europa ! și Jurnalul unui jurnalist fără jurnal reprezintă suprema ( deocamdată )răzbunare a libertății de spirit autohton pe experimentul comunist hărăzit acestei părți de lume. Mia de pagini a acestui roman intitulat inițial La condition roumaine rezumă delirant și ludic o epocă ți-o lume într-un paradoxal și copleșitor amestec de Kafka, Ilf și Petrov, de Nietzsch și Gogol, de Caragiale și Cioran, fiind nu doar oglinda nastratinesc-reflectantă, monstruos-ubuescă a fanariotismului ceaușist, dar și o crudă ipăostază a esenței carnavalului românesc. Adio, Europa ! este o sumă de situații epic-teatrale-sociologice de suculență realist-absurdă prin care Isarlîkul ( Craiova ) devine omphalosul unei Românii de bîlci fantast, de pitoresc amarnic și crud pînă la visceralizare.
