ID Sîrbu: Șoarecele B. Colonia - II. Fără lună

"N-aveam nici zece ani cînd am aflat că verii mei se pregătesc pentru o vînătoare de noapte. Nu știu cum am reușit să-i conving să mă ia și pe mine ...
- Fii atent , puștiule! La ora asta, broaștele își dorm somnul de iarnă. Acum au carnea cea mai bună: e curată și odihnită.
Stam în întuneric, tremuram puțin, țineam lampa așa cum mă învățaseră ...
Atunci am zărit prima broască. Mi s-a părut splendidă, lungă, elastică. Hîrști! făcu carnea retezată din șold. Nu puteam. Mi-era frică, plîngeam ca un prost, de n-aș fi avut lampa pe cap aș fi luat-o la goană. Ghilotina tăia continuu, auzeam hîrști, hîrști ...
Nu știu ce-am vorbit în timpul bolii, dar cînd mi-am revenit, verii mei amîndoi ( aduși cu forța de tata )erau lîngă patul meu și îngrijorați, fericiți de parcă ar fi scăpat de o pedeapsă, îmi spuneau:
- Fii fără grijă: le-am adunat, le-am îngropat cum se cuvine. Ai avut dreptate, aveau mîinile împreunate ca pentru rugăciune. Ele se închină la lună, dar tu nu ai nici o vină, n-ai făcut decît să ții lampa ... Așa e viața, fir-ar a dracului, fiecare cu luna lui, fiecare cu soarta ce-o are ...Mama ta a ars cărbuni, le-a stropit mormintele, sufletele lor s-au întors în apoi în somnul bălții ..."